Am poposit pe panta-nfiorată De soarele ce-n ochi îţi tremura Şi mâna ta mlădie, luminată Ca un grumaz de lebădă, târa Pe fruntea mea o dâră de jăratic Era o zi de vară şi era Un vânt îndemânatic şi molatic Ş-in păr îţi răsfira îmbătător Mirosul viu al cimbrului sălbatic. Sub braţul tău visam şi mi-era dor Şi tot mai dor de degetele tale Să mă topesc în desmierdarea lor. Părea că-n floarea mâinii tale pale Setoasa inimă mi s-a-ngropat Ca o albină-n pâlnii de petale. Iar împrejur, părea redeşteptat Şi smuls de-a ta fermecătoare mână Un dor cu dorul meu îngemănat : Ca namile târându-se-n ţărână Din largul zilei ce le-nfierbânta Colinele culcate într-o rână Cerşiau, setoase, desmierdarea ta.