Întrebat-am vântul, zburătorul Bidiviu pe care-aleargă norul Către-albastre margini de pământ: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt? Zis-a vântul: Aripile lor Mă doboară nevăzute-n zbor. Întrebat-am luminata ciocârlie, Candelă ce leagănă-n tărie Untdelemnul cântecului sfânt: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt? Zis-a ciocârlia: S-au ascuns În lumina celui nepătruns. Întrebat-am bufniţa cu ochiul sferic, Oarba care vede-n întuneric Tainele neprinse de cuvânt: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt? Zis-a bufniţa: Când va cădea Marele-ntuneric, vei vedea.