Si cand ma uit la tine, frumosii ochi ii pleci. Tu stii orice ispita in rugaciuni s-o pleci. Iar seara, la icoane, te-nchini si bati metanii, De-nfiorari profane te plangi la spovedanii Si nu pricepi, frumoaso, ca fara sa fi vrut Nesocotesti porunca prin care ne-am nascut. De cand suna pe lume intaia sarutare Si pan-la cantaretul ce-ti murmur-o cantare, Vietile se pleaca aceleiasi puteri Ce innoieste vietii tot alte primaveri. Nu simti cum o sopteste din orice colt de gura Si mii de guri ii canta osana in natura? N-o scrie-n lung de ceruri siraguri de cocori Si calatorii nouri, ca visul plutitori, Sarutatori de stele ingemanati cu vantul. Si marea ce cuprinde cu-mbratisari pamantul