Pe-aici, în sus, e schitul la capat de colnic. L-a zugravit pe vremuri Ilarion cel drept Cu sfinti intre stergare de galben borangic Si sfinte-mpodobite cu icusari pe piept. Auzi, un clopot misca vazduhul peste munti Si se bolteste-n sunet cat cerul de margean De dincolo de lume te-ndeamna să renunti O taina fără de moarte la veacul pamantean. Vom asculta din strana vecernia-n sobor Când intra-n schit odata cu pasul serii lent In murmure ca zvonul albinelor în zbor Naluci calatorite din Vechiul Testament. Cu aur pe odajdii, inbalsamatii tei Vor ingina soborul prin geamurile mici. Eu recita-voi psalmul sublim 103, Iar tu Lumina lina m-as bucura să zici. Când, la sfarsitul slujbei, vom saruta sfios Argintul sfintei scoarte de Evangheliar, Ne va parea o clipa ca ne-a zarit Hristos, Miscand încet perdeaua intrarii în altar.