Iubeai o fată de zăpadă şi numele-i scriai mereu pe-un pentagon, pe-un minereu, pe cărţi de mult uitate-n ladă. Eu, pe pupitrul din liceu, schimbam compasul meu în spadă şi rătăceam în cruciadă cu Richard Inimă-de-Leu ... Colega, cine să mai creadă c-am ars în noi un curcubeu? Tu eşti un domn solemn şi greu, cu pasul obosit pe stradă iar eu (dar oare mai sunt eu?) râd, azi, de spada mea schiloadă şi nu mai plec în cruciadă cu Richard Inimă-de-Leu.