În brazi, în paltini, în stejari eu am părinţi şi fraţi şi neamuri. Nu frunza tremură pe ramuri, ci numai ochi adânci şi mari. Toţi dacii de la rădăcină ard în molizi, sub largi cununi. Pe cer, cu vârfuri de goruni, scriu uricarii, cu lumină. În frasin, ca-ntr-un vechi altar, slujeşte încă un vlădică. În creanga dârză se ridică o mâna aspră de plugar. Iobagii cresc din răzvrătire în fagi, alături de plăieşi. Câte-un bunic, câte-un uncheş aud în orice plop subţire. Zugravi de vis ori octoih şoptesc prin scorburi către seară, lângă poeţi care-nălţară din flăcări lacrimă de stih . . . Şi eu totuna cu străbunii în cel de mâine, cel de azi, voi murmura în ulmi şi brazi, cu toate foşnetele lunii.