Vrând clipelor, să pui parâmă şi umbrelor să pui odgon din vremea care se fărâmă faci, noaptea, lespezi de beton. Şi trupul gol al umbrei tale l-îngropi în zidul tău nocturn, din piatra-acestei catedrale să nu se surpe nici un turn. În zori îţi scapă-n hău mistria şi-adormi pe-un hârb de curcubeu visând c-ai tencuit vecia pe sângele lui Dumnezeu.