Aş vrea-n uitare să cobor, şi iar mi-e dor de umbra ta... De câte-ncerc să uit mi-e dor, de câte n-am putut uita. M-aş vrea la fel cu pomii goi, aş vrea ca frunza-n vânt să pieri... Dar din zăpadă vii-napoi cum se re-ntoarce floarea-n meri. Adânc aş vrea-n paharul plin şi-n cantec zâmbetul să-ţi pierd; dar creşti din orice strop de vin, din orice strună ce-o dezmierd... Şi când în flacără şi-n fum aş vrea să spulber urma ta, tu te re-ntorci ca un parfum, din tot ce n-am putut uita...