Mai ard şi acum cărări pe hartă, dar nu mai ştiu să le mai urc. Mai curge-un dor pe lângă poartă, dar el se sfâşie-n amurg. Mai trec şi azi prin crengi suspine, pe ce viori să le mai strâng? Şi lacrimi încă fierb în mine, dar nu mai pot să le mai plâng. Şi-aceste mâini în uscăciune - reci vreascuri dintr-un pom olog - şi-acum se-adună-n rugăciune, dar nu mai ştiu să mă mai rog ...