Dormi copilul mamii, nani, nani, a plecat si ultimul lastun. Ruginira plopii si tufanii si din temnita ce-i surpa anii nu s-a mai întors taticul bun. Dormi copilul mamii, toamna plange dezgolindu-si umarul ranit. Cade frunza, cade si se frange, orice frunza-i lacrima de sange si taticul nu a mai venit. Nani, nani, maini de crin plapande, La ferestra pasari plang si ploi. Lupii beznelor ranjesc la pande, Tara-i toata temnite flamande si taticu-i dus de langa noi. Nani, nani, tata nu mai vine, maica sta cu sufletul rapus. Cine să-ti mai spuie basmul, cine să-ti sarute pleoapele senine ? Maica plange si taticu-i dus. L-au svarlit în temnita dusmanii pentru sfanta-i lege din strabuni. Or să-i ninga peste tample anii, să cresti mare, puiul mamii, nani, Neamul si părintii să-ti razbuni.