Alaturi de temnita, pe-o rana, pe-o coasta, Cimitirul nostru tace, adasta, Asteapta sicrie sarace Cu numar de smoala scris pe capace... Cimitir fara iarba, doar huma Ocolit ca o molima neagra de ciuma, Cimitir fara poveste Unde nu'ngenuncheaza neveste, Unde mame nu plang, Unde nu s'aud lacrimi de tane. Crucile strambe si schioape Vrura sa fuga, sa scape, Dar numai o clipa rebele - parca somate de sentinele - Au stat... s'au supus, Au ridicat mainile in sus... Uite, gardianul le pune in fiare Pentru incercare de evadare ! Cat este ziua de lunga, Vantul le numara'n dunga: Cinci, zece, treizeci, toate la fel. Toti detinutii prezenti la apel, Toti aliniati pe tapsan Ca la inspectia domnului Prim-Gardian. Cat este seara si umbra, Cimitirul tainelor umbla. Cat este noaptea de'nalta, cimitirul tainelor tresalta. Cand luna iese pe coame, Crucilor parca le e foame, Si in gropi de namol, osanditii, Flamanzii, lihnitii, truditii, Cu bratele'ntinse spre luna Cer paine calda si buna... Cand stelele cad fumegande, Crucile's haite flamande Si gropile soptesc intre ele in soapte: - Hei, maine sau poimaine noapte, Poate-or sosi sa scrasneasca'n noroi Si cinci sute treizeci si doi... Sau opt sute sapte...