Colind
A venit şi-aici Crăciunul
să ne mângâie surghiunul.
Cade albă nea peste viaţa mea,
peste suflet ninge.
Cade albă nea
peste viaţa mea
care-aici se stinge.
Tremură albastre stele
peste dorurile mele.
Dumnezeu de sus
în inimi ne-a pus
pâlpâiri de stele.
Dumnezeu de sus
în inimi ne-a pus /numai lacrimi grele.
Maica Domnului Curată,
ad-o veste minunată!
Înfloreşte-n prag zâmbetul tău drag
ca o zi cu soare.
Zâmbetul tău drag
îl aşteaptă-n prag
cei din închisoare.
Steaua prinde să lucească
peste ieslea-mpărătească.
Şi din nou trei magi
varsă din desagi
aur şi tămâie. Îngerii de sus
magilor le-au pus
cerul sub călcâie.
Lumea-n cântec se deşteaptă,
pe Mesia îl aşteaptă.
Zâmbete cereşti
intră pe fereşti,
vin în orice casă.
Şi în orice gând
arde tremurând
câte-o stea sfioasă.
Numai temniţa posacă
a-mpietrit sub promoroacă.
Stăm în bezna grea,
Pentru noi nu-i stea,
Cerul nu s-aprinde.
Pentru osândiţi,
Îngerii grăbiţi
Nu aduc colinde.
Peste fericiri apuse
Tinde mila ta, Iisuse.
Cei din închisori
te-aşteaptă-n zori
să le-aduci lumină.
Cei din închisori
te aşteaptă-n zori,
pieptul lor suspină.
O, lisuse Împărate,
iartă lacrimi şi păcate!
Vină să-nchizi uşor
rănile ce dor,
visul ni-l descuie.
Noi te-om aştepta,
căci pe Crucea Ta stăm bătuţi în cuie.
Înapoi