Lăzi grele, doldora de tomuri, pe rafturi cărti cu zeci de semne şi-n noi urcând ca nişte domuri întelepciunile solemne. Cum gâlgâim de-nvătătură! Dar cum, dincoace de cartoane un chin străvechi ne surpă-n zgură, în mari nelinişti subterane. Mai trişti ieşim din orice carte, mai frânti venim dintre coperte, încrezători numai în moarte şi-n ne-mplinirile inerte. Ce tărm ne cheamă, ce ostrov e, la care n-am putut ajunge? Ah, pe hârtia grea de slove cerneala se preface-n sânge ... Şi viata-n urmă ne rămâne mucegăită prin volume ... Sub plânsul pleoapelor bătrâne strivim zadarnic altă lume.