Afară-i vânt. Şi-i gol ulciorul. - Hangiu smintit, dă fuga iar, vreau vin ca zarea şi ca zborul, şi ca uitarea de amar ... El însă-mi toarnă în neştire un vin adânc cu umbre lungi. - Bea. Dulce-i ca o amintire, pe care-o chemi când o alungi. Ulcioru-i gol. Şi-afară vântul. - Hangiu smintit, dă fuga iar, vreau vin ca bezna şi mormântul, şi cum e moartea de amar. Hangiul însă-mi pune-n faţă un vin însângerat de vremi. - Bea. Este dulce ca o viaţă, pe care-o ierţi când o blestemi.