În loc de brațe fără vlagă, păduri înalte-aş vrea să am; pe crengi să leagăn lumea-ntreagă şi s-o cuprind cu orice ram. În loc de paşi fără putere, paşi mari de vânt aş vrea să-ncalţ; cu-o talpă-n mări, cu alta-n sfere, sus, printre taine, să mă-nalţ. În loc de ochi ce nu ştiu toate, aş vrea adâncuri fără fund, să sorb văzduhuri înstelate şi-n mine zarea s-o scufund. Şi-n loc de putrede cuvinte, aş vrea miresme sau lumini, s-adun minunea ta fierbinte, o, cântec, care-n piept suspini...