Tulburătoare, caldă, goală, de nu mi-ar ciocăni la uşi cu desfrânata îndoială m-aş preacurvi într-un culcuş. Lin lunecând şi moale-n casă, pe legănatu-i şold rotund, cu dulce gură veninoasă, îmi cere-n braţe s-o scufund. Şi eu, prea ticăloasă slugă, nemernic rob momelii moi, las coapsa-i brună să mă sugă, dar plâng pe umerii ei goi. Şi-n zori, când fug din aşternutul ce-mi fuse maldăr de urzici, îi port-cuţit în piept - sărutul şi-n sânge-alintul ca un bici.