Nu scuip pe-nfrângerile mele. Ce-am adorat nu ştiu să ard şi nu ridic în vânt obiele, în locul ruptului stindard. De funia spânzurătorii dezastrele nu mi le-agăţ, şi nici trufia din victorii n-o pun sperietoare-n băţ. Cu aceleaşi zâmbete-nţelepte îmi port şi lanţuri şi cununi, urcând spre soare clare trepte sau pogorând printre furtuni. Şi trec spre-acelaşi ţărm ce nu e, la braț cu prieteni şi vrăjmaşi, de-au fost să-mi bată trupu-n cuie sau să-mi presare crini sub paşi.