Doamne, fă din suferinţă pod de aur, pod înalt. Fă din lacrimă, velinţă ca-ntr-un pat adânc şi cald. Din lovirile nedrepte, faguri facă-se şi vin. Din înfrângeri, scări şi trepte, din căderi, urcuş alpin. Din veninul pus în cană fă miresme ce nu pier. Fă din fiecare rană o cădelniţă spre cer; Şi din fiece dezastru şi crepuscul stins în piept, Doamne, fă lăstun albastru şi fă zâmbet înţelept.