Moartea petalelor
Se sting între file senine,
în taina albumului tău,
pe crucea lor, fără suspine
şi fără părere de rău.
Parfum de omăt pân'la moarte,
ofrandă şi-n ultimul ceas,
surâsul lor încă se-mparte,
sfios peste pagini rămas.
Murind, pe zdrobite potire
atingerea încă ti-o vor.
Din candida lor răstignire
te binecuvântă şi mor.
Şi-n morțile lor vegetale
îti poartă lumina şi-acum,
visând mângâierile tale
cum vin şi le frâng în album.
Înapoi