Bătrânul dascăl de chimie n-a mai venit cu paşi molcomi. Retortele-au rămas sicrie purtând cadavre de atomi. Azi n-au reacţie, nici doză, acizii din laborator. Coroane mari de celuloză plâng peste domnul profesor. El, îngropat sub crizanteme, pândeşte ce omagii vin. Câte-un elev, scăpat de teme, cu şapca-n mână, calcă lin. Şi şcoala flutură regrete pe panglici lungi de borangic ... Dar sus, stăpân pe eprubete şi peste orice alambic, sătul de jerbe de hârtie, de vechi formule obosit, alt mare dascăl de chimie surâde trist, pe infinit.