Morminte dragi, lumină vie Sporite-ntr-una an de an, Noi v-auzim curgând sub glie Ca un şuvoi subpământean. Aţi luminat cu jertfe sfinte Pământul, până-n temelii, Căci arde ţara de morminte Cum arde cerul de făclii. Ascunse-n lut ca o comoară Morminte vechi, morminte noi, De vi se pierde urma-n ţară, Vă regăsim mereu în noi! De vi s-au smuls şi flori şi cruce Şi dacă locul nu vi-l ştim, Tot gândul nostru-n el v-aduce, Îngenunchieri de heruvim. Morţi sfinţi în temniţi şi prigoane, Morţi sfinţi în lupte şi furtuni, Noi am făcut din voi icoane, Şi vă purtăm pe frunţi cununi. Nu plângem lacrimă de sânge, Ci ne mândrim cu-atâţi eroi Nu! Neamul nostru nu vă plânge Ci se cuminecă prin voi.