O, brad frumos, ce sfânt păreai în altă sărbătoare. Mă văd copil cu păr bălai și ochii de cicoare. Revăd un scump și drag cămin și chipul mamei sfinte, imagini de Crăciun senin mi-apar și azi în minte. Un brad cu daruri și lumini în amintiri s-arată. În vis zâmbește ca un crin copilul de-altadată. Întregul cer era deschis deasupra frunții mele. Azi strâng doar pulbere de vis și numai scrum din stele. Copil bălai, Crăciun și brad s-au stins în alte zile. Azi, numai lacrimi cad pe-ngălbenite file ... Azi nu mai vine Moș Crăciun cu barba-i jucăușe, ci doar tristețile mi-adun să-mi plangă langă ușe... În bezna temniței mă frâng sub grele lespezi mute, și-mpovărat de doruri plâng pe amintiri pierdute. Omătul spulberat de vânt se cerne prin zăbrele și-mi pare temnița mormânt al tinereții mele...