Nu ştii nimic. N-auzi o rază. Atingi, nu simti. Priveşti, nu vezi. Ci-s ochii treji şi tâmpla trează, dar dorm ca iarba sub zăpezi. Ard lumi pe crengi incandescente, se coc misterele pe vrej. Nu vezi nimic. Pe mâini ciment e şi greu zăvor pe ochii treji. Dar ochii morți au să dezlege ce nu ştiu viii ochi pribegi. În palma strânsă vei culege ce azi n-auzi şi nu culegi. Şi nu se va mira tărâna, ci umbra tainei omeneşti că pipăi ce n-atingi cu mâna şi că vezi tot ce nu priveşti.