Sfinţite fie-ţi pâine şi fiertură şi vinul de pe masa mea sfinţit, de pleci în zori cu zâmbetul pe gură sau de te-ntorci, plângând, în asfinţit. Şi-n patul meu să afli pernă sfântă şi tu, cel ce porneşti ţărm nou s-atingi, şi tu, cel care vii cu spadă frântă, de sub cetăţi unde n-a fost să-nvingi. Pe-aceleaşi scoarţe vă gătesc culcuşul, pe-aceeaşi masă blide la un loc, să vă-nfrăţesc căderea cu urcuşul şi lacrima cu clipa de noroc.