Nu bei uitare, viscole aduni. Nu-s mângâieri în mine, sunt cuţite. Din vinul meu sorbi gânduri cu tăuni şi amintiri cu gheare ascuţite. Nu sting năluci, nici flăcări, ci le-asmut. Mireasma mea n-alintă, întărâtă. Că vinul nu e somn peste trecut, ci sabie în inimă vârâtă. Numai cei slabi se apără şi fug, şi-n vin se-ascund de umbra lor fierbinte. Cel tare urcă-n vinul meu pe rug şi arde nalt pe-aducerile-aminte.