Cu flăcări reci ca o brăţară, arzi, Taino-n crunt sipet de foc. Noi degerăm la uşi afară şi paşii tremură în loc. Atingem clanţa cu sfială şi iar ne tragem înapoi. Năpraznică lumină goală, cumplit te mai păzeşti de noi. Flămânzi, am jefui secretul, lihniţi, l-am smulge din scântei, dar ne-nspăimântă-n prag sipetul cu vâlvătăi şi fără chei... Piciorul parcă ni se-ncleie şi mâna-i prinsă-ntr-un ţăruş ... Măi, nimeni nu ne zvârle-o cheie? Nu-i nici-un meşter lăcătuş? O fi podoaba? Poate nu e. O fi vreun lacăt? Poate nu-i. Strigăm. Şi nimeni nu descuie. Şi suntem mulţi. Şi nesătui.