Soldaţi de plumb cu braţe rupte şi roase coifuri şi ledunci, cumplit vă schilodeau prin lupte albaştrii noştri ani de-atunci ... Cădeaţi de pe cetăţi pierdute, din turnuri de carton beteag; şi iar suiaţi pe noi redute să-nfigeţi micul nostru steag. Şi seara, din cutii vecine, păpuşi cu părul de porumb veneau să-nchidă răni senine, ascunse de tunici de plumb ... Rar, prin dulapuri, sub vreo gioarsă, mai dăm de voi ologi sau ciungi. Cu geana grea de lacrimi arsă, vă mângâiem minute lungi. Ah, fleacuri sfinte, plumburi rupte, cum ne-am juca cu voi şi-acum de-aţi da şi azi în vis noi lupte şi-aţi cuceri cetă!i de fum ...