Ştiu că sunt lut, dar nu ştiu cine mi-a pus în piept albine stranii, să-mi scoata mir din mărăcine, din bălării, impărtăşanii. Minunea mea se-ntamplă vie din mofturi mici şi biete fleacuri… Un colţ de-al meu e-o-mpărăţie, o zi de-a mea răsfrânge veacuri. De nu strâng mările in braţe, prin câte-o baltă tot deretic si gheara mea tot stă să-nhaţe din orice taină câte-un petic. Si dacă-ncălecat pe-o rază ea nu mă urcă-n cer, incalte de-o schioapă-n aer tot cutează peste coteţe să mă salte.