Sunt, Doamne, copt pentru cules. Nu că-mi simt anii grei recoltă, cât mi-este inima o boltă de crengi, sub rodul tot mai des ... Sunt, Doamne, copt pentru cules. Sunt numai fructe şi cununi. Cu cât mi-aşezi pe trup rugină, cu-atât mi-e sufletul grădină, care te roagă s-o aduni. Sunt, Doamne, fructe şi minuni. Şi când cu lacrimi Tu mă speli, mai mult în rod eu pun dulceață, să nu mai afli-n el şi ceață, nici viermi adânci, nici îndoieli. Cu lacrimi, Doamne, Tu mă speli. Şi dacă pică tot mai des din mine altă creangă frântă, în vârfuri, sus, grădina cântă şi-aşteaptă marele cules ... Sunt, Doamne, copt pentru cules.