Sunt toate, vreme, numai ale tale. Tu strângi prea mult, noi n-adunăm destul. Vrem crengi mai verzi, vin', vântule, şi ia-le, vrem zbor mai alb, treci prafule, şi du-l. Nici lacrimi, vreme, nu ne laşi destule, de nu ne eşti mireasma din pocal, vrem răni mai largi, treci, prafule, şi du-le, vrem plâns mai cald, vin', vântule, şi ia-l.