Un zvon din sat în sat strabate Si da poporului curaj, El pleaca-n valuri tulburate Si se îndreapta catre Blaj. Sunt preoti si mireni, cu totii Mânati de-acelasi ideal ? În fruntea tuturora motii, Mândria mândrului Ardeal. Ei simt ca-ntâia oara-i leaga Un dor adânc de neam întreg, Alearga toti sa-l înteleaga ? Si cât de bine-l înteleg! Caci bat cincizeci de mii de piepturi, Si-n ele inimi românesti Cari striga: "Libertate! Drepturi Pe plaiurile stramosesti!..." O, sfânta zi de sarbatoare! Popor voinic din vai si lunci, Te-om mai vedea odata oare Precum te-ai aratat atunci? Povestea vremii ne învata Ca orice rana are leac, Dar o-ntâmplare-asa mareata Zbucneste-o data la un veac!