M-apropiu din nou de dumbrava cea sfânta, Sa cad în genunchi la stravechiul altar. O dragoste veche din nou ma framânta: Îmi freamata frunza, iar apele-mi cânta, Si toate ca-n vis îmi apar. Ah, iar sunt copilul nebun de-altadata! O floare, un flutur m-opreste din mers. Tot gândul mi-e farmec, simtirea mi-e beata, Caci inima iarasi porneste sa-mi bata Si bate-n cadenta de vers!