I Visez. Încet se face dimineata... Sus, din mansarda--cuib de rândunica, Proptit de geam, ma uit în jos cu frica La uriasul adormit sub ceata. În purpur mândru soare se ridica, Lutetiei i-azvârle raze-n fata! Ceas neuitat! Priveliste mareata! As vrea sa zbor prin ferestruia mica... Parisu-ntreg îmi cânta la picioare. Si nu e vis. Traiesc. Biruitoare Se redesteapta simturile-n mine... Ca fluture gonit din floare-n floare, Alerg pe strazi voios... În seri senine Stau de povesti cu stelele vecine... II Vuiesc trasuri, tramvaie, trenuri, care Se-ncruciseaza-n sus si-n jos. Drumetii? Naluci? alearga ca navala cetii Pe bulevarde-n vesnica miscare. Luminile rasar prin galantare. În praf de aur, din adâncul pietii, De pretutindenea betia vietii Înalta zgomotoasele-i altare. Ma cred pierdut. În juru-mi râs si glume, Si cântece, si lume peste lume! Visez ca-not pe-un ocean de spume. Caci curge-n clocot din ateliere Potopul viu al gloatei uvriere În vastele Parisului artere...