S-a stins pe uliti cel din urma zvon. Arar un pas rasuna monoton Pe trotuarul luciu si pustiu... La colt, în umbra, micul vizitiu Asteapta un tramvai întârziat: El si calutul lui, doi bieti fârtati, Batuti de vânt si ploi, Ce bine se-nteleg ei amândoi! Pe dupa gât el i-a trecut un brat, Si fruntea si-a-ngropat-o-n coama Tovarasului credincios si blând... Iar calul, nemiscat si el de teama Sa nu-i alunge visul prea curând, Ciuleste doar urechea, când si când, În linistea târzie ascultând... Si ninge peste ei si nu-si dau seama.