Au fost odată trei secerătoare Ce se iveau din lanuri pân-la brâu — Trei flori ce-acum se deschideau la soare, Acum piereau în aurul din grâu... Au fost odată trei secerătoare... Înşiră-te frumos, mărgăritare! Şi iată că, adus de întâmplare, Trecea un fiu de împărat în sus, Şi-a zis atuncea fata cea mai mare: "De m-ar lua pe mine-aş fi în stare Ca să-i îmbrac palatul cu un fus..." Înşiră-te frumos, mărgăritare! Şi-a zis atunci copila mijlocie, Străfulgerând cu secera, pripită: "De m-ar lua pe mine de soţie, Eu i-aş hrăni palatul cu o pită... Dar el privi la ea cu nepăsare. Înşiră-te frumos, mărgăritare! Şi dintre spice-a zis a treia floare: "De m-ar lua pe mine, eu i-aş face Doi feţi cu plete de-aur lucitoare..." Stă dus feciorul de-mpărat şi tace, Şi-a treia zi la curte-i nuntă mare... Înşiră-te frumos, mărgăritare! Dar când a fost să nască-mpărăteasa, Plecă-mpăratul plin de grea-ntristare, Şi o ţigancă singură rămas-a Ca s-o-ngrijească-n ceasul de-ncercare... Că s-au sculat vrăjmaşi cu oaste mare... Înşiră-te frumos, mărgăritare! Iar când se-ntoarse-acasă împăratul, Dorit să vadă cum îi sunt feciorii, Găsi doi pui de lup — râdea palatul, Şi clătinau din cap diregătorii... Şi-mpărăteasa — ajunsese cersetoare... Înşiră-te frumos, mărgăritare! Şi s-a făcut ţiganca-mpărăteasă, Iar cei doi fraţi, ucişi de ea cu ură, În locu-acela unde-i îngropase, Doi dafini auriţi se prefăcură... Când i-a văzut, a prins-o spaimă mare... Înşiră-te frumos, mărgăritare! Şi-a dat poruncă scorpia să-i taie, Şi ea cu mâna ei pe foc i-a pus, Dar fără veste-atunci din vâlvătaie Zburară două scânteioare-n sus Şi au căzut pe-un ţărm de apă mare... Înşiră-te frumos, mărgăritare! Şi Dumnezeu cel bun şi mare dete Din cele două mândre scânteioare Să fim iar feţi cu daurite plete, Şi să venim aici la şezătoare, Să spunem trista noastră întâmplare, Înşiră-te frumos, mărgăritare! ...Plângea cu hohot biata-mpărăteasă Într-un ungher, cum asculta acestea, Iar împăratul crunt se-ntunecase Înţelegând ce rost avea povestea, Pe când ţiganca se făcea ca varul... Şi singur se-nşira mărgăritarul!