Doarme dus sfânt' Niculae În vestminte argintii, Dar ce colb e în odaie Şi ce zarvă de copii! Au rămas stăpâni în casă, Toată lumea e a lor! Unu-i cocoţat pe masă, Altul joacă-ntr-un picior. Uite popa, cum îngână Liturghia... Doi se bat. Un ştrengar c-o vargă-n mână Strigă parcă-i împărat! O sprinţară de fetică Se hlizeşte la oglindă... Nu le pasă de nimică... Dar ce tropot e în tindă? Ca de ipsos stau de frică... Oare cine-o fi intrat? Ochii nimeni nu-şi ridică, Nici chiar marele-mpărat! Vântul fuse?... Cine este? Ori vreunul din părinţi? Ce tăcere făr' de veste! Smirna-s... diavolii de sfinţi! În privaz, sfânt' Niculae Doarme, parcă nici nu ştie! Numai colbul din odaie Joacă-n raza aurie...