Trecea în cârjă sprijinit Pe uliţa pustie, Şi-n caterincă, ostenit, El învârtea necontenit O veche melodie. Era un cântec ce-l ştiam De-acasă, dintr-o seară... Cum l-ascultam pierdut la geam, Mi se părea că mă vedeam La noi, acasă, iară... Şi-atâtea lucruri s-au ivit În mintea mea cu dânsul! Dar când bătrânul gârbovit Sfârşi romanţa, m-a lovit Pe negândite plânsul...