S-a-nnoptat încet cu-ncetul, Luna vraja şi-o îmbie, Singur-singurel poetul Bate uliţa pustie. La perdelele închise Mai aruncă o privire, Unde dorm atîtea vise, Fermecate, de iubire. Aiurit, apoi rămîne Şi cu ochii duşi în lună: Cîntecul cel nou, de mîne, Tot mai clar în minte-i sună...