Mai vii și astăzi? Mila iar Te poartă, De sus, spre staulul din Bethleem? Din lume n-ai cules destul blestem? Iubirea Ta nici astăzi nu e moartă? Spre duhuri vii, cu îngeri de lumină, Spre inimi vii cu strălucit alai, Și-n iesle nu e nici un fir de pai, E numai piatra goală, numai tina. În tainițe de inimi nu e pace, Și frig ca-n duhuri nici în peșteri nu-i. Noi n-avem, Doamne, piei de oaie-n cui Și scutece noi n-avem din ce-Ți face. Tu vii... Pogori în noi ca-ntr-o pustie. Te-mpiedici în nisip din loc în loc, Dar nu găsești nici apă-n noi, nici foc, Nici albe dobitoace ca să-Ți fie Tovarăși buni în drumuri tăinuite Și nici ciobani cu gluga de blândeți. În noaptea noastră fără dimineți Nu sunt cărări de raze prăfuite. Nu și-ar găsi în noi, ca să-i îndrepte, Nici magii steaua lor cu lung fuior, Arhanghelii, venind din cerul lor, Ar îngheta pe nevăzute trepte. Ci, Doamne-al meu, au dragostea putea-va Să dea viață golului din noi? Aștept... În duh sunt gânduri cu noroi Și moartea-și vântură în inimi pleava.