Doream cu dor o altă primăvară Cu flori, ce nu se ofilesc în veci, Cu adiere de mireasmă rară, Cu prund mărunt de aur pe poteci. Doream cu dor să-mi desfătez privirea, În zorii unui veşnic răsărit Şi ochii mei să vadă strălucirea Acelei zile fără asfinţit. Doream cu dor să văd îmbobocirea, Mlădiţei cei cu rodul minunat, Din care s-a născut pe veci iubirea Cea fără de durere şi păcat... Mă sting de dorul primăverii calde, Al cărui palid chip îl văd sosit; Vreau să păşesc prin iarba de smaralde Cu Cel pe care veşnic L-am iubit...