Înspre tărâmul celălalt, E locu-nchis cu gard înalt; Dar am văzut, printre uluci, Atâtea cruci, atâtea cruci... Părea tot locul ţintirim Păzit cu zbor de Heruvim, Cu cruci de piatră, albe, mari, Cu cruci de brad şi de stejar. Şi cruci de-argint şi de oţel Cerneau lumină peste el, Iar cruci de aur şi de fier Sclipeau ca semnele pe cer. Atâtea cruci mi s-au părut Că toate una s-au făcut. O Cruce mare strălucea, Sub greul ei un Om zăcea. – Tu cum de poţi să le mai duci, Atâtea cruci, atâtea cruci?