Nu mă mai bucur azi de primăvară, Şi nu tresalt acum, ca-n altă dată, Nici ochii mei, azi, nu se mai desfată, În verdele de pomi, cu umbră rară. Azi nu mai zăbovesc, în zori, mirată, Că rândunelele se-ntorc în ţară Şi peste noapte pomii se-mbrăcară, În gingaş strai de floare-mbelşugată. Azi ştiu o altă primăvară-n floare Cu tainică şi veşnică lucire, Cu desfătări, ce n-au asemănare, Ce-a răsărit, cu dulce tresărire, Din nesfârşita, fără de hotare, Dumnezeiasca, unica iubire...