Frunzele-n cădere, Lacrimi de durere, Fără mângâiere. Lacrimi ca de sânge, Care mi le plânge Codrul când se frânge, La bătaia vântului Spre faţa pământului. Frunzele-n cădere, Lacrimi de durere, De pe creangă-mi pică, Inima-mi despică. Şi o fac să simt, Inima mea strâmtă, Ce nemărginire De dureri e-n fire, Unde totul moare: Pasăre şi floare Munţi, văi şi ponoare, Mare şi izvoare, Stele căzătoare Oameni şi popoare.