Mi te-ai întors iar, suflete hoinar, Atât de obosit şi de murdar. Pe unde-ai fost, de-mi vii acum, Atât de plin de praful de pe drum? Cu faţa galbenă şi suptă, Cu părul năclăit, Cu haina ruptă... Departe am fost, sus, sus, departe, Trecut-am hotarele lumii deşarte! Sunt beat de dragostea tăriei, Şi am gustat din vinul veşniciei. Nu mă-treba nimic, ci stai, Căci port pe haine pulbere din rai. Pe tălpile şi-n palmele mele, Port încă pulbere de stele. Pe părul meu, pe strai, Port încă roua crinilor din rai. Şi ochii poartă încă-n ei, Din strălucirea veşnicei scântei. Sunt beat - de vinul Sfintei bucurii! Mai lasă-mă aşa! Nu mă trezi! Prin cer, departe-am hoinărit, M-am îmbătat şi-s fericit! Nu mă peria şi nu mă curăţi Port pulberea seninei veşnicii!