Cu sufletul spre Domnul am strigat: "Iisuse al meu de pacea Ta mi-e sete. Mă ține lutul meu, de lut legat, Și-n van vrea fierea lumii să mă-mbete. Spre Tine merge dorul meu întreg, La Tine-mi este orișice dorire. Ci lasă-mă de lut să mă dezleg, Să vadă sufletu-mi a Ta mărire. Mi-e sete de odihnă, Doamne-al meu, Mi-s mâinile și tălpile o rană. Din coastă sânge-mi picură mereu, În drumul de păcat și de prihană. Primește-mi, Bune, sufletul stingher, Găsește-mi Însuți locul de hodină, Mă lasă astăzi să mă-nalț la cer, Dezleagă-mă de haina mea de tină" Si glasul Domnului grăi răspuns "Durerea ta mă sfâșie de milă, Când plânsul tău la mine a pătruns, Mi-a înflorit o rană-n piept, copilă. Ridică-n slavă ochii tăi uimiți Și-mi vezi durerea spinilor pe frunte; Privește-n ochii mei de plâns topiți Și-n palme vezi-mi chinurile crunte. Eu n-am cerut atunci să vin în sus, Deși Părintele ceresc mi-e Tată; Din cupă am sorbit amar nespus, Și cupa mea e-n veci nedeșertată. Dar rana ta mă doare mai cumplit, Pe cruce-am sângerat și pentru tine! Te-am cunoscut din veci și te-am iubit, Și-i grea povara dragostei depline" Și-am îngânat, cu duhul umilit: "Primește-mă-n iubirea Ta cerească, Și lasă, Doamne-n lutul istovit, Dureri și răni în sânge să-nflorească".