În tinda mea cu umbre dulci, Stăpâne, Atâtea seri la rând ai poposit, La masa alba m-ai blagoslovit, Atins-ai vinul și ai frânt din pâine. Atâtea seri la rând s-au irosit, Căci n-au văzut privirile-mi păgâne, Că trupul sfânt Ți l-ai ascuns în grâne, Și sângele cu vin l-ai îndulcit. Și azi, ca-n alte seri, în tind-ai stat. Ca să te vadă ochii mei, sărmanii, Paharul plin l-ai binecuvântat. În zvonul vechi din sfintele cazanii, Cu scump sângele Tău m-am adăpat Și trupul Tău s-a frânt spre împărtășanii.