La Icoana Ta Prea Sfântă, Sufletu-mi cu dor împlântă Un mănunchi de sărutări Pentr-a Tale îndurări. Îţi sărut piciorul Sfânt, Ce-a sfinţit acest pământ, Ca într-a vieţii cale, Să merg pe urmele Tale. Tivul hainei Ţi-l sărut, Eu, făptura cea de lut, Ca slăvitul Tău veşmânt Să-mi fie acoperământ. Şi la urmă îndrăznind, Către mâna Ta mă-ntind Ca Tu să mă duci de mână Către Fiul Tău Stăpână! Iar apoi, ca o pecete, Buza mea pe îndelete Se apleacă în tăcere Pe faţa Ta cu durere Ca să-nveţe de la Tine, Taina tăcerii depline...