Lumea (sonet)
Jertfeşte zeilor prea-nalţi şi iată:
Viaţă-ţi dau cinste şi avere...
Grăieşte cu dulceaţă ca de miere,
Şi astăzi încă, lumea blestemată.
Alături, are cazne şi durere;
E ura, care arde-nflăcărată,
E defăimarea cea neruşinată,
E părăsirea, fără mângâiere.
Ocările lovesc ca nişte bice
Şi hula cruntă-i vâlvătaie-ncinsă...
...Ci voi fiţi tari, Fecioare Mucenice.
Curând Iubirea, pururi neînvinsă,
Vă va încununa cu flori şi spice,
În biruinţa ei cea necuprinsă...
Înapoi