Cu raza, bați din veci aceeași cale, Cum vii din nesfârșit înspre-nserări, În umbra noastră faci din nou cărări, Să Te primim cu zvon de osanale. Te dăruiești cu rodul toamnei Tale, Doar celor care plâng în așteptări, Aluneci lin, căzând din zări în zări Spre duhuri care știu să fie goale. Tu treci mereu în neguri nesfârșite, Să biruiești amurgul prin Calvar Și-n taina frumuseții negrăite, Te naști de sus în foc de raze iar, Ca să-mplinești minuni făgăduite, Lumină Tu, nespus de mare har!