Eu nu am cuvinte să vă mulţumesc, Căci m-aţi primit cu suflet părintesc Şi cu prinos de dragoste curată, Mi-aţi fost aici o mamă şi un tată. Tot ce-aş putea să spun, nu poate fi Decât o gângureală de copil, Când limba-ncepe abia să se deslege Pe care mama totuşi o-nţelege. În gângureala mea copilărească, Răspund la grija voastră părintească: Să ştiţi aşa părinţii mei iubiţi Că nu numai pe mine mă primiţi. Căci nu sunt singură în drumul meu, Atât de lunecos şi-atât de greu Nu-s singură pe drumul cel spinos, Cu mine nevăzut este Hristos. Şi El în lumea asta e pribeag Şi umblă neştiut din prag în prag, Cu mine e şi Maica Prea Curată În pribegia ei neîncetată. Umblând necunoscută prin norod Şi tresărind de frica lui Irod. Cu mine vin şi Sfinţii cei din veac Pe care i-a gonit vicleanul drac. Apostoli, ucenici şi cuvioşi Ce-au pribegit prin codrii întunecoşi Prin munţi, prin peşteri, prin ostroave-ascunşi De dragoste în inimă străpunşi. Ce-au suferit senini orişice chin Ca să se bucure în Cer deplin Cu mine pribegesc, luaţi aminte Tot şirul sufletelor mari şi sfinte! Ce-au răsărit ca stelele târzii Pe cerul blândei noastre Românii, Şi iară sfinţii toţi cu mine vin Sfârşiţi de post, de rugă şi de chin Şi bat şi ei pe rând la porţi ca mine Cer adăpost la casele creştine. Şi-atunci când sufletul vi s-a deschis Şi-o vorbă caldă dragii mei mi-aţi zis, Când aşternut şi hrană voi mi-aţi dat Cu mine Cerul tot l-aţi mângâiat. De aceea pragul vi-i blagoslovit: Cu mine pe toţi sfinţii i-aţi primit!